 |
Baudelaire | Byron | N. Gr. Mărăsanu | M. Micu | Adrian Păunescu | Homer | Lamartine | Krîlov | *** | Martial |
|
,,Cânt câinele-paria, cel plin de noroi, fără vatră, câinele vagabond...'' (Baudelaire - Acei buni câini) |
||
,,În acest loc odihnesc rămăsitele câinelui meu. El avea toate virtutile omului, dar nici unul din viciile lui.'' (Byron - Inscriptie pe mormântul unui câine) |
||
,,Stăpânul trist îl fluieră din munte, Dar el n-aude: înfăsat în fum E vagabond si e pierdut acum. Cărările-s străine si sunt ciunte.'' (N. Gr. Mărăsanu - Un câine alb aleargă prin oras) |
||
,,Ah! scâncetul lui, deznădejdea pustiitoare, depărtarea chemându-l discret si hingherii trecând pe sosea, câstigându-si pâinea.'' (M. Micu - Poem despre un câine) |
||
,,Si ei îti frâng spinarea cu zăbrele Si-n propriul sânge vor să mi te spele, Mănusi să fii si să te dea la shop (...) Asa ni-i soarta noastră de străini, Tu, câine schiop, fost animal de rasă, De lovituri mortale să fim plini Si, hăituiti, să ne simtim acasă.'' (Adrian Păunescu - Câine schiop) |
||
,,Acolo sta bătrânul câine Argos, Mâncat de jeg, de viermi si de gângănii. Dar cum simti c-alăturea-i Ulise, Clăti din coadă si-si blegi deodată Urechile - dar nu putu să vie Aproape de stăpânul său! Ulise Deoparte stând, o lacrimă îsi sterse... Atunci lui Argos i-a fost dat să moară, Îndată ce stăpânul îsi văzuse Întors la douăzeci de ani, acasă...'' (Homer - Odiseea, XVII, 398, 434) |
||
,,Oh, vino, ultim prieten care te bucuri când îmi auzi pasii, Să nu te temi, cumva, că m-as rusina de tine în fata lui Dumnezeu. Uscă-mi ochii cei umeziti de lacrimi, alătură-ti inima de a mea, Si singuri în fata iubirii,să ne iubim, câinele meu drag!'' (Lamartine - Jocelyn) |
||
,,Zi si noapte, stie orisicine, Nu am măcar o clipă de răgaz: Ziua cu turma, noaptea la zăplaz, Pază-n păsune, pază în ogradă...'' (Krîlov - Fabule, trad. T. Arghezi) |
||
,,Artemis! Iubesti vânătoreasca larmă, Voioasă săgetezi din fugă, colinzi si noaptea după fiare Codreană ce-ndrăgesti ogarii...'' (Imnuri orfice, XXXVI. Lui Artemis, trad. I. Acsan) |
||
,,Cu stăpânul ei odată râde si se întristează, Zburdă când îl vede vesel, - când e supărat oftează. Issa e mai jucăusă decât vrabia lui Catul, Să-i asemuiesc sărutul cu-al columbei, nu-i destul! Issa-i mai îmbietoare decât galesa codană; Issa e mai pretioasa ca o perla indiana... '' (Martial - Epigrame I, 109, trad. T. Măinescu) |
||
Actiunile noastre au ca prim obiectiv institutionalizarea câinilor fără stăpân care trăiesc pe străzile orasului Timisoara, cu intentia de a veni astfel în sprijinul Primăriei si implicit a populatiei din localitate, precum si de a salva bietele animale de soarta pe care le-o pregăteste serviciul de ecarisaj: EXTERMINAREA ! |
||
© Asociatia ,,Casa
Câinelui'' Timisoara |
||
